Anime-rpg.MyForum.ro :: Linistea paduri( La plimbare)

Trimis: 21/01/2008 00:14

"E atata liniste...liniste...liniste, mm... ce ciudat suna, cand viata ta e plimna de aberati, cand viata ta e plina de durere, macar de ar fii pricinuita de altii nu de faptele mele, nu pot zice ca nu eram constienta, ci doar pe o cale gresita, nu am scuza, e alegerea mea, a fost alegerea mea si viata mea va fii ciontinuata de alegerile mele, doar de ele, de nimeni si nimic latceva si cineva" Soarele batea cu putere printre frunzele verzi, dar nu-i lucru fara greseala, nu-i turma fara oaie neagra, nu-i viata fara moarte. Lucrurile depind una de celalte, binele de rau si raul de bine, incep sa am obsesie pentru aceste doua lucruri energi.. poate pentru ca le realizez, poate pentru ca viata mea s-a schimbat atunci cand am ivatat sa le deosebesc, eu nu mor ci doar renasc, dar nu-s pheonix nu o sa fie mereu la fel, eu nu aduca bucurie ci doar tristete, eu sunt zeita mortii poreclta de proscrisi si ingerul distrugeri poreclta de oameni, eu sunt moartea si calauza celor nestiutori, asta pe un plabn dar in realitate cine sau ce naiba sunt? ce sunt? m-am asezat la umbra unui copac, vantul adia iar florile si frunzele copacilor se miscau la adierea lor, totul miroasea extraordinar, era liniste..of ce naiba am eu cu linistea asta? Poate pentru ca eu nu ama parte de ea, dar chiar si aici unde ma simt impacata si aici ma simt singura, chiar si aici..of frate chiar asa de singura sunt incat sa simt asta mereu? Sa ma simt vinovata? Sa simt moartea care ma inconjoara, durerea si singuratatea? Doar asta sunt capabilasa simt sau doar asta merit sa simt? Am lasat lacrimile sa curga de data aceasta nu le-am mai intreruput...leam lasat sa cada pe fata-mi nedemna de puritatea lor... m-am sprijinit cu capul de copac si m-am uitat la cer printre frunzele de zmarald ce straluceau in razele soarelui ce erau duse de adierea moarta si rece a vantului... asa sunt eu ca si el rece si singura.....incepeam sa ma inec, nu mai aveam aer..o potență imi ardea nasul si aerul din jur, trupul nu se mai misca
-Ce doresti?...

Trimis: 08/03/2008 20:32

Aerul imprejur se raci si incepu sa bata puternic. Norii incepeau sa acopere cerul. Cassidy se trezi infrigurata. Oare cand adormise? Era asa bine... Dar acum trebuia sa se intoarca dar... Uitandu-se in jur, dandu-si seama ca nu reusea sa recunoasca nimic excepțional sa o indrume inapoi, incepu sa se panicheze. Decat sa lase frigul ce se apropia sa ii intre in oase mai bine bajbaia prin padure pana ajungea inapoi.
Ametita de la copacii care semanau intre ei, verdele inchis al frunzelor, mirosul ametitor de seva o faceau sa innebuneasca, amintindu-si imagini fugare de care incerca sa se agate cu disperare. Desi... Acestea pareau din ce in ce mai sumbre, mai urate cu fiecare poză pe care si-o amintea. Dintr-o data se auzi zbieratul unui lup. Oh doamne, parea sa fi fost aproape asa ca o rupse la fuga, zgariindu-se in crengile dese pana se impiedica de ceva, sau cineva....

Trimis: 05/11/2008 19:23

Rei se plimba prin padure, pierduta pe ganduri. Ea se retragea deseori in acest loc, unde nimeni nu ar fi deranjat-o, unde se simtea in largul ei. Era liniste deplina, o liniste chiar infioratoare.